Fracturile humerusului pot fi impartite in trei mari categorii, si anume:
-fracturile diafizei humerale (corpul),
-fracturile epifizei distale humerale
-fracturile epifizei proximale humerale.
Mod de producere: cadere pe brat prin indoire (mai frecvent la varstnici), rasucire (energie mica),compresiune sau lovire directa (accidente rutiere, traumatisme violente).
Diagnostic: la evaluarea pacientilor cu suspiciune de fractura diafizara de humerus este 
foarte important mecanismul prin care s-a produs, precum si forta cu care s-a produs. In mod normal, pentru a se pune diagnosticul de fractura diafizara de humerus este suficienta o radiografie de incidenta antero-posterioara.
Simptomatologie: durere, deformare locala, crepitatii, leziuni asociate.
Clasificare: spiroide, cominutive, deplasate, angulate, transverse, oblice. Humerusul este este intersectat de catre nervul radial (cu traiect postero-latero-medial si dinspre epifiza proximala spre cea distala) si de artera brahiala. Lezarea nervului radial este una dintre complicatiile cele mai comune ale acestui tip de fractura. Nervul radial este cel mai vulnerabil in fracturile 1/3 mijlocii ale diafizei humerale si in timpul interventiei chirurgicale. Disectia 1/3 mijlocii expune la un risc crescut de lezare a acestui nerv.
Tratament
Poate fi efectuat in doua moduri: conservator si chirurgical.
1.Conservator- acesta dand rezultate excelente, consolidarea osului obtinandu-se in peste 90% dintre cazuri: “este probabil cel mai usor de tratat os lung, Tratamentul conservator consta in reducerea deplasarilor sub actiunea greutatii bratului si a manevrelor externe si imobilizarea intr-un aparat gipsa toraco-brahial, cu bratul langa corp. In cazul in care nu se poate realiza reducerea, se poate apela la un aparat gipsat brahio-antebrahial suspendat. Acest aparat este mentinut timp de 3 saptamani si ulterior este schimbat cu un aparat toraco-brahial pentru inca trei saptamani. In cazul fracturilor care nu pot fi reduse cu interpozitie, in fracturile transversale, cele pe os patologic, fracturi deschise, leziuni vasculare, politraumatisme, cot flotant, se indica tratament chirurgical.
2.Tratamentul chirurgical- cuprinde urmatoarele optiuni: reducere deschisa cu fixare 
interna (placute), tije intramedulare, brose, fixatoare externe. Totusi fixatoarele externe sunt folosite ca si metoda de temporizare in fracturile deschise, contaminate, in arsuri, etc, urmand a se alege o metoda ulterioara chirurgicala, si anume osteosinteza cu placa si suruburi sau tija Criteriile dupa care se apreciaza calitatea reducerii sunt foarte permisive, considerandu-se tolerabile scurtari de pana la 3 cm, angulatii anterioare sau posterioare de pana la 20 de grade, deformari in varus de pana la 30 de grade.
